întrece
- ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva, într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.
- Sinonime: ÎNTRÉCE vb. 1. v. depăși. 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covârși, a depăși. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin inteligență.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. în-tâlni.
- Ortografie: întréce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc; conj. prez. 3 sg. și pl. întreácă; part. întrecút
Exemple pentru întrece
- Asta le întrece pe toate!
- Asta le întrece pe toate.
- Asta întrece orice măsură.
- Asta întrece tot ce am auzit vreodată.
- N-o întrece nimeni.
- În căsnicie, ca și în altele, mulțumirea întrece bogăția. (Moliere)
» mai multe citate despre intrece...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia