Explicatii despre curge

curge

CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ◊ Expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câştigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundenţă, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în viţe până pe spate. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 7. (Despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă. 2. (Despre timp, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariţia unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs. – Var.: (înv. şi reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).

Sinonime: CÚRGE vb. v. decurge, proveni, reieşi, rezulta, scurge, trece, urma.

Sinonime: CÚRGE vb. 1. (astăzi rar) a se scurge, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a cure, a râura, (înv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~, pietrele rămân.) 3. v. circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atârna.

Auzi cum curge viaţa, ca un suspin, din sicriul viorii? (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre curge...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia