izvorî
- IZVORÎ, pers. 3 izvorăște, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; p.ext. (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi. ♦ Fig. A ieși la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări. 2. Fig. A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor.
- Sinonime: IZVORÎ vb. v. emana, proveni, purcede.
- Sinonime: IZVORÎ vb. a veni, (înv.) a se scure. (De unde ~ acest râu?)
- Ortografie: izvorîŽ vb., ind. rez. 3 sg. izvorăște, imperf. 3 sg. izvorá; conj. prez. 3 sg. și pl. izvoráscă
Exemple pentru izvorî
- Izvor de viață este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. (Solomon)
» mai multe citate despre izvor...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia