dezbăra
- DEZBĂRÁ, dezbár, vb. I. Refl. 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [Pr.: ind. și: dezbăr] – Et. nec.
- Sinonime: DEZBĂRÁ vb. 1. a (se) debarasa, a (se) descoto-rosi, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (S-a ~ de un viciu.) 2. v. descotorosi.
- Antonime: A (se) dezbăra – a (se) obișnui, a (se) învăța
- Antonime: A dezbăra – a deprinde
- Antonime: A se dezbăra – a (se) deprinde
- Ortografie: dezbărá vb., ind. prez. 1 sg. dezbár/dezbăr, 2 sg. dezbári; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia