ruina
- RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.
- RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner.
- Sinonime: RUÍNĂ s. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, surpătură, (reg.) ruină-tură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)
- Sinonime: RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi.
- Sinonime: RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci.
- Antonime: A (se) ruina – a (se) îmbogăți, a (se) înavuți
- Ortografie: ruiná vb. (sil. ru-i-), ind. prez. 1 sg. ruinéz, 3 sg. ruineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ruinéze
- Ortografie: ruínă s. f., g.-d. art. ruínei; pl. ruíne
Exemple pentru ruina
- Realitatea e ruina unui basm. (Lucian Blaga)
» mai multe citate despre ruina...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia