becață
- BECÁȚĂ, becațe, s.f. Numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină. (Capella). – Din ngr.becatsa. Cf. fr. b é c a s s e.
- Sinonime: BECÁȚĂ s. v. becațină.
- Sinonime: BECÁȚĂ s. v. sitar.
- Ortografie: becáță s. f., g.-d. art. becáței; pl. becáțe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2022 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia