belea
- BELEÁ, belele, s.f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz: pacoste, burlac. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ.
- Sinonime: BELEÁ s. v. ciclu, menstruație, period.
- Sinonime: BELEÁ s. v. necaz.
- Ortografie: beleá s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei; pl. beléle
Exemple pentru belea
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia