brumă
- BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.
- BRÚMĂ, brume, s.f. 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.
- Sinonime: BRÚMĂ s. v. chiciură, promoroacă.
- Sinonime: BRÚMĂ s. 1. (MET.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. și Bucov.) chidă. (S-a lăsat ~ peste câmpii.) 2. v. pru-ină. 3. (prin Mold.) promoroacă. (~ formată pe vas de o băutură rece.)
- Ortografie: brumá vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză
- Ortografie: brúmă s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúme
Exemple pentru brumă
- Bruma de solidaritate socială a românilor vine nu de la integrarea lor europeană, ci de la fostele cozi la pâine. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre bruma...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia