bubuitură
- BUBUITÚRĂ, bubuituri, s.f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.
- Sinonime: BUBUITÚRĂ s. bubuire, bubuit, detonație, detu-nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)
- Ortografie: bubuitúră s. f. (sil. -bu-i-), g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia