dictionar roman englez

bunăvoință


  1. BUNĂVOÍNȚĂ s.f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).
  2. Sinonime: BUNĂVOÍNȚĂ s. 1. afecțiune, cordialitate, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simțit ~ lui obișnuită.) 2. amabilitate, atenție, prietenie, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.) 3. v. serviabi-litate. 4. v. amabilitate. 5. îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Cu ~ lui.) 6. râvnă, silință, sârg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă ~, dar nu putea realiza mai nimic.)
  3. Ortografie: bunăvoínță s. f., art. bunăvoínța, g.-d. art. bunăvoínței
  4. //dexonline.ro/search.php?cuv=bunavointa

Exemple pentru bunăvoință

  • Un om bun nu este un om perfect; un om bun este un om cinstit, credincios și care răspunde fără ezitare vocii lui Dumnezeu pentru viața lui. (John Fisher)
    » mai multe citate despre bun...
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro