burniță
- BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
- BÚRNIȚĂ, burnițe, s.f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.
- Sinonime: BÚRNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țârcâială, țârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)
- Sinonime: BURNIȚÁ vb. v. bura.
- Ortografie: burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
- Ortografie: búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia