căciulă
- CĂCIÚLĂ, căciuli, s.f. 1. Obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și scoate) căciula (de pe cap) = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect. La așa cap, așa căciulă = cum e omul, așa e și purtarea lui. A-i ieși (cuiva) părul prin căciulă = a) a i se urî așteptând; b) a o duce greu; a sărăci. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a se simți vinovat. (Asta sau aia e) altă căciulă = (aceasta e) altceva, altă socoteală. A da cu căciula în câini = a fi cu chef, a-și face de cap. (Bun de) să dai cu căciula-n câini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoană, individ. Câte cinci lei de căciulă. 2. Obiect în formă de căciulă (1) (care servește ca acoperământ pentru coșuri, canale etc.). ♦ Partea superioară a ciupercii. – Cf. alb. k ë s u l ' ë.
- Sinonime: CĂCIÚLĂ s. v. cap, individ, ins, om, persoană.
- Sinonime: CĂCIÚLĂ s. 1. (Mold. și Bucov.) cușmă, (Transilv. și prin Munt.) șapcă. (Iarna poartă ~ pe cap.) 2. v. pălărie.
- Ortografie: căciúlă s. f., g.-d. art. căciúlii; pl. căciúli
Exemple pentru căciulă
- Cine se știe cu musca pe căciulă să nu critice pe alții.
- Cine se știe cu musca pe căciulă să tacă din gură.
- Iarna sunt tradiționalist fiindcă port căciulă, vara sunt paradoxal fiindcă umblu cu capul gol, primăvara sunt socialist din cauza naturii, toamna sunt burghez din cauza umbrelei. (Grigore Moisil)
» mai multe citate despre caciula...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia