dictionar roman englez

călăreț


  1. CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (Înv.) Călăraș (1). 2. S.m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.
  2. Sinonime: CĂLĂRÉȚ s. 1. v. cavalerist. 2. (TEHN.) cavaler. (~ la o balanță.)
  3. Antonime: Călăreț – pedestru
  4. Ortografie: călăréț adj. m., s. m., pl. călăréți; f. sg. călăreáță, pl. călăréțe
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=calaret

Exemple pentru călăreț

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro