călău
- CĂLĂU, călăi, s.m. Bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher. ♦ Fig. Om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș. – Din țig. kalo 'negru'.
- CĂLÂU, -IE, călâi, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2. Călduț. – Et. nec.
- Sinonime: CĂLÂU adj. v. căldicel, căldișor, călduț, încropit.
- Sinonime: CĂLĂU s. gâde, (rar) torționar, ucigător, (înv. și reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gealat, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnați la moarte.)
- Ortografie: călău s. m., art. călăul; pl. călăi, art. călăii (sil. -lă-ii)
Exemple pentru călău
- În fiecare om zace un călău... Omul este un despot din fire, de aceea se complace în a chinui pe alții. (Dostoievski)
» mai multe citate despre calau...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia