dictionar roman englez

călău


  1. CĂLĂU, călăi, s.m. Bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher. ♦ Fig. Om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș. – Din țig. kalo 'negru'.
  2. CĂLÂU, -IE, călâi, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2. Călduț. – Et. nec.
  3. Sinonime: CĂLÂU adj. v. căldicel, căldișor, călduț, încropit.
  4. Sinonime: CĂLĂU s. gâde, (rar) torționar, ucigător, (înv. și reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gealat, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnați la moarte.)
  5. Ortografie: călău s. m., art. călăul; pl. călăi, art. călăii (sil. -lă-ii)
  6. //dexonline.ro/search.php?cuv=calau

Exemple pentru călău

  • În fiecare om zace un călău... Omul este un despot din fire, de aceea se complace în a chinui pe alții. (Dostoievski)
    » mai multe citate despre calau...
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro