călare
- CALÁRE, calări, s.f. Acțiunea de a (se) cala. – V. cala.
- CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; pl. (adjectival) călări] – Lat. caballaris, -em.
- Sinonime: CĂLÁRE s. v. cavalerist, călăreț.
- Sinonime: CĂLÁRE adv., adj. 1. adv. încălecat, (Mold., Transilv. și Ban.) călărește. (Stă ~.) 2. adj. încălecat. (Om ~.) 3. adj. v. ecvestru.
- Ortografie: căláre adv., adj. m. și f.; pl. m. și f. călări
Exemple pentru călare
- Dacă n-ai să mergi călare, nu umbla la-mprumutare. (Anton Pann)
» mai multe citate despre calare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia