cămin
- CĂMÍN, (1, 4, 6) căminuri, (2, 3, 5) cămine, s.n. 1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă. 2. Cuptor, vatră. 3. Coș pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casă părintească; p. ext. familie. 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate (5); cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin spital = cămin (de bătrâni) în care se acordă asistență medicală. 6. Încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. – Din sl. kamina.
- Sinonime: CĂMÍN s. 1. șemineu. (În ~ e aprins focul.) 2. v. vatră. 3. v. coș. 4. v. locuință. 5. v. casă.
- Ortografie: cămín (instituție, casă părintească) s. n., pl. cămíne
- Ortografie: cămín (sobă, vatră, horn, încăpere subterană de acces la o conductă) s. n., pl. cămínuri
Exemple pentru camin
- Este vreun cămin studențsc în apropiere?
- Ferice de cel cu familie și cu un asemenea cămin, și vai de bietul burlac. (Gogol)
» mai multe citate despre camin...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia