căpătuit
- CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, adj. Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat. ♦ (Fam.) Căsătorit. – V. căpătui.
- Sinonime: CĂPĂTUÍT adj. v. căsătorit, cununat.
- Sinonime: CĂPĂTUÍT adj., s. 1. adj. v. bogat. 2. adj., s. v. parvenit.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia