cadență
- CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.
- CADÉNȚĂ, cadențe, s.f. 1. Mișcare ritmică și uniformă; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecvență; viteză de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmică a unor unități poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziție muzicală. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.
- Sinonime: CADÉNȚĂ s. 1. v. frecvență. 2. măsură, ritm, rit-mică, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.) 3. v. ritm.
- Sinonime: CADENȚÁ vb. a ritma. (A ~ un vers.)
- Ortografie: cadențá vb., ind. prez. 1 sg. cadențéz, 3 sg. și pl. cadențeáză
- Ortografie: cadénță s. f., g.-d. art. cadénței; pl. cadénțe
Exemple pentru cadență
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia