chitui
- CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. Chit2 + suf. -ui.
- Ortografie: chituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chituiáscă
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia