cilindru
- CILÍNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s.m. (5) cilindre, s.n. 1. S.m. Suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă. 2. S.m. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) și de două plane paralele. 3. S.m. Piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.). 4. S.m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Înv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus.
- Sinonime: CILÍNDRU s. 1. (TEHN.) sul. (~ la războiul de țesut.) 2. v. glob. 3. v. joben. 4. cilindru-ax v. axon; neurit; cilindru urinar v. uretră.
- Ortografie: cilíndru (corp geometric) s. m., art. cilíndrul; pl. cilíndri, art. cilíndrii
- Ortografie: cilíndru/țilíndru (joben) s. n., art. cilíndrul/țilíndrul; pl. cilíndre/țilíndre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia