ciocan
- CIOCÁN1, ciocane, s.n. 1. Unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul (1). ♦ Unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner; p.ext. probă sportivă de atletism practicată cu acest instrument. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vârtelniței. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 4. (În sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată. – Din sl. èekanu.
- CIOCÁN2, ciocane, s.n. (Pop.) Păhărel în formă de sticluță, cu gâtul strâmt și lung, din care se bea o băutură alcoolică. V. cinzeacă. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Din bg. èokan, scr. èokanj.
- CIOCÁN3, ciocani, s.m. (Reg.) Știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. èokan.
- Sinonime: CIOCÁN s. v. braț, cocean, furcă, fus, mână, stâlp, știulete, târnăcop, țoi.
- Sinonime: CIOCÁN s. (TEHN.) 1. (înv. și reg.) mai. (Bate un cui cu ul.) 2. ciocan de lipit v. letcon; ciocan pneumatic = revolver.
- Ortografie: ciocán (știulete) s. m., pl. ciocáni
- Ortografie: ciocán (unealtă, păhărel) s. n., pl. ciocáne
Exemple pentru ciocan
- "Miorița" niciodată. "Baltagul" întotdeauna! (Christian Ciocan)
» mai multe citate despre ciocan...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia