ciudățenie
- CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s.f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie.
- Sinonime: CIUDĂȚÉNIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năs-trușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.) 2. v. extravaganță. 3. curiozitate, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ~ în comportare.)
- Ortografie: ciudățénie s. f. (sil. -ni-e), art. ciudățénia (sil. -ni-a), g.-d. art. ciudățéniei; pl. ciudățénii, art. ciudățéniile (sil. -ni-i-)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia