clănțănit
- CLĂNȚĂNÍT, s.n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni.
- Sinonime: CLĂNȚĂNÍT s. clănțăneală, clănțănire, clănțănitură, dârdâială, dârdâit. (~ al dinților.)
- Ortografie: clănțănít s. n.
Exemple pentru clănțănit
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia