clamă
- CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
- CLÁMĂ, clame, s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.
- Sinonime: CLÁMĂ s. agrafă. (A prins foile cu o ~.)
- Ortografie: clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. și pl. clameáză
- Ortografie: clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia