competenta
- COMPETÉNȚĂ, competențe, s.f. Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ Expr. A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. [Var.: competínță s.f.] – Din fr. compétence.
- Sinonime: COMPETÉNȚĂ s. 1. v. capacitate. 2. v. calitate.
- Antonime: Competență – incompetență
- Ortografie: competénță s. f., g.-d. art. competénței; pl. competénțe
Exemple pentru competenta
- Autoritatea competentă ia măsurile necesare.
- Căci mojicia biruiește orice argument și eclipsează orice spirit... căci, exact vorbind, orice mojicie este un apel la bestialitate, care declină competența puterilor intelectuale sau a dreptului moral și pune în locu-i lupta puterilor fizice. (Arthur Schopenhauer)
» mai multe citate despre competenta...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia