complezență
- COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s.f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.
- Sinonime: COMPLEZÉNȚĂ s. v. amabilitate, bunăvoință, serviabilitate.
- Ortografie: complezénță s. f., g.-d. art. complezénței; pl. complezénțe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia