cont
- CONȚ, conțuri, s.n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc.
- CONT, conturi, s.n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ◊ Evidența acestor operații. 2. (În expr.) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. K o n t o.
- Sinonime: CONT s. 1. (CONT.) partidă. (Mijloc economic înscris în ~.) 2. seamă, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~!)
- Sinonime: CONȚ s. v. testea, top.
- Ortografie: cont s. n., pl. cónturi
- Ortografie: conț s. n., pl. cónțuri
Exemple pentru cont
- Lucrez pe cont propriu.
- Nu am un cont pe aceste forumuri.
- William Shakespeare: Dragostea nu ține cont de statut social și țărmuri.
» mai multe citate despre cont...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia