contemplare
- CONTEMPLÁRE, contemplări, s.f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare și care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla.
- Ortografie: contempláre s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări
Exemple pentru contemplare
- Poezia romantică tinde să ajungă, prin actul creației, tot la acea contemplare fără obiect, la acea prezență pură și inefabilă spre care se îndreaptă misticul. (Albert Beguin)
» mai multe citate despre contemplare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia