contingent
- CONTINGÉNT, contingente, s.n., adj. I. 1. S.n. Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; p. ext. anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă. 3. (Înv.) Contribuție. 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări. II. Adj. Care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental. [Var.: contigént s.n.] – Din fr. contingent, lat. contingens, -ntis.
- Sinonime: CONTINGÉNT s. (MIL.) (pop.) leat. (Ce ~ ești?)
- Sinonime: CONTINGÉNT adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.
- Ortografie: contingént adj. m., pl. contingénți; f. sg. contingéntă, pl. contingénte
- Ortografie: contingént s. n., pl. contingénte
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia