cucernicie
- CUCERNICÍE s.f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu care se dă preoților. – Cucernic + suf. -ie.
- Sinonime: CUCERNICÍE s. v. credință.
- Ortografie: cucernicíe s. f., art. cucernicía, g.-d. cucernicíi, art. cucernicíei
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia