cuibărit
- CUIBĂRÍT1 s.n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – V. cuibări.
- CUIBĂRÍT2, cuibăriți, -te, adj. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva; care și-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. – V. cuibări.
- Ortografie: cuibărít adj. m., pl. cuibăríți; f. sg. cuibărítă, pl. cuibăríte
Exemple pentru cuibărit
- Cuib înalt de nori -
numai îngerii zboară
de jur-împrejur. (Gavriil Stiharul)
» mai multe citate despre cuib...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia