cunună
- CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători (religios). 2. Tranz. A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare.
- CUNÚNĂ, cununi, s.f. 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze (sau de lumină) = aureolă. Cunună de munți (sau de dealuri, de păduri) = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc. 2. Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (în război și la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faimă, renume. 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios. 4. Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc. 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului. – Lat. corona.
- Sinonime: CUNÚNĂ s. 1. coroană. (O ~ de flori pe cap.) 2. v. cununie. 3. v. funie.
- Sinonime: CUNÚNĂ s. v. coroană, coroniște, coso-roabă, diademă.
- Sinonime: CUNUNÁ vb. v. încorona, încununa, răs-plăti, recompensa.
- Sinonime: CUNUNÁ vb. a se căsători, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.)
- Ortografie: cununá vb., ind. prez. 1 sg. cunún, 3 sg. și pl. cunúnă
- Ortografie: cunúnă s. f., g.-d. art. cunúnii; pl. cunúni
Exemple pentru cunună
- Doi oameni nu se iubesc, dar zestrea-i cunună. (Nicolae Iorga)
» mai multe citate despre cununa...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia