cuvântare
- CUVÂNTÁRE, cuvântări, s.f. Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – V. cuvânta.
- Sinonime: CUVÂNTÁRE s. v. discurs.
- Ortografie: cuvântáre s. f., g.-d. art. cuvântării; pl. cuvântări
Exemple pentru cuvântare
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia