dăunator
- DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.
- Sinonime: DĂUNĂTÓR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (fig.) contraproductiv. (Efecte oare pentru ...)
- Antonime: Dăunător – folositor, nevătămător
- Ortografie: dăunătór adj. m. (sil. dă-u-), pl. dăunătóri; f. sg. și pl. dăunătoáre
Exemple pentru dăunător
- Familiarismul e dăunător în toate domeniile, dar cu precădere în căsnicie. (Teodor Mazilu)
» mai multe citate despre daunator...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia