dictionar roman englez

deșteptăciune


  1. DEȘTEPTĂCIÚNE s.f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + suf. -ăciune.
  2. Sinonime: DEȘTEPTĂCIÚNE s. 1. v. inteligență. 2. agerime, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemî-nare, pricepere. (~ unei persoane.)
  3. Ortografie: deșteptăciúne s. f., g.-d. art. deșteptăciúnii
  4. //dexonline.ro/search.php?cuv=desteptaciune

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro