defăima
- DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] Din lat. *diffamiare.
- Sinonime: DEFĂIMÁ vb. v. desconsidera, disprețui, ne-socoti.
- Sinonime: DEFĂIMÁ vb. v. calomnia.
- Antonime: A defăima – a cinsti, a elogia, a lăuda, a glorifica, a preamări, a venera
- Ortografie: defăimá vb. (sil. -făi-), ind. prez. 1 sg. defăiméz, 3 sg. și pl. defaimeáză
Exemple pentru defăima
- E nevoie să conlucreze un dușman și un prieten ca să-ți fie rănită adânc inima: unul pentru a te defăima și celălalt pentru a-ți aduce vestea.
» mai multe citate despre defaima...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia