descompunere
- DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune.
- Sinonime: DESCOMPÚNERE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, des-frâu, destrăbălare, dezmăț, dezmembra-re, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
- Sinonime: DESCOMPÚNERE s. 1. desfacere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp dezintegrat.) 2. v. putrefacție. 3. v. alterare. 4. v. rân-cezire.
- Antonime: Descompunere – compunere
- Ortografie: descompúnere s. f., g.-d. art. descompúnerii; pl. descompúneri
Exemple pentru descompunere
- Mickey (privind oamenii făcând jogging în Central Park): Uită-te la ăștia cum încearcă să amâne inevitabila descompunere a corpurilor lor. (Woody Allen)
» mai multe citate despre descompunere...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia