dezrădăcina
- DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină.
- Sinonime: DEZRĂDĂCINÁ vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.)
- Antonime: A dezrădăcina – a înrădăcina
- Ortografie: dezrădăciná vb., ind. prez. 1 sg. dezrădăcinéz, 3 sg. și pl. dezrădăcineáză
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia