disonanță
- DISONÁNȚĂ, disonanțe, s.f. (Muz.) Lipsă de consonanță, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălțimi diferite. ♦ Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte; cacofonie. ♦ P. gener. Lipsă de armonie. – Din fr. dissonance, lat. dissonantia.
- Sinonime: DISONÁNȚĂ s. v. nepotrivire.
- Antonime: Disonanță – consonanță
- Ortografie: disonánță s. f., g.-d. art. disonánței; pl. disonánțe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia