displăcea
- DISPLĂCEÁ, displac, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).
- Sinonime: DISPLĂCEÁ vb. a-i repugna. (Îmi ~ să fac acest lucru.)
- Antonime: A displăcea – a plăcea
- Ortografie: displăceá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. displác, 1 pl. displăcém, 2 pl. displăcéți; part. displăcút
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia