dictionar roman englez

drăguț


  1. DRĂGÚȚ, -Ă, drăguți, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S.m. și f. (Pop.) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + suf. -uț.
  2. Sinonime: DRĂGÚȚ s. v. amant, concubin, iubit, prieten.
  3. Sinonime: DRĂGÚȚ adj. 1. drăgălaș, frumușel, (Transilv. și Bucov.) cinaș, (fig.) dulce. (Un copil ~.) 2. v. plăcut. 3. v. agreabil. 4. v. curtenitor.
  4. Ortografie: drăgúț adj. m., s. m., pl. drăgúți; f. sg. drăgúță, pl. drăgúțe
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=dragut

Exemple pentru drăguț

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro