dreptate
- DREPTÁTE, (rar) dreptăți, s.f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ◊ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. ◊ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just. ♦ (Pop.) Judecată. – Din dreptătáte (înv. 'dreptate' < drept + suf. -ătate).
- Sinonime: DREPTÁTE s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.
- Sinonime: DREPTÁTE s. 1. echitate, justiție, (înv.) lege. (Luptă în numele ~ății.) 2. v. justețe.
- Antonime: Dreptate – nedreptate, neechitate
- Ortografie: dreptáte s. f., g.-d. art. dreptății; pl. dreptăți
Exemple pentru dreptate
- Zi că n-am dreptate !
- Ai dreptate să întrebi.
- Președintele nu vrea să se facă dreptate, ci să i se dea lui dreptate. (Adrian Năstase)
» mai multe citate despre dreptate...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia