duș
- DUȘ, dușuri, s.n. 1. Instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă. 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului (1); p. ext. spălare etc. făcută prin acest mijloc. ♦ Fig. Vorbă, veste, întâmplare neașteptată și neplăcută. – Din fr. douche.
- DUS1 s.n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce.
- DUS2, -Ă, duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ◊ Loc. adv. și adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce.
- Sinonime: DUS s. v. cărat.
- Sinonime: DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ochii ~și.)
- Sinonime: DUS adj. v. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat.
- Ortografie: dus s. n.
- Ortografie: duș s. n., pl. dúșuri
Exemple pentru duș
- S-a dus naibii!
- Apoi ne-am dus acasă.
- Așa cum i s-a dus vestea.
- Cum i s-a dus vestea.
- De obicei, fac duș seara.
- E dus la oraș.
- L-am dus la spital.
- Ne-am dus la Canterbury.
- Nu te lăsa dus de nas.
- S-a dus omul la colac și-a căpătat un ciomag.
- S-a dus pe lumea cealaltă.
- Mi-ai dus dorul?
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia