dictionar roman englez

dur


  1. DUR1, -Ă, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. duras.
  2. DUR2 interj., v. dura1.
  3. Sinonime: DUR adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruță-tor, neiertător, neîmblânzit, neînduple-cat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sân-geros, violent.
  4. Sinonime: DUR adj. v. major.
  5. Sinonime: DUR adj. v. câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, sever, tare.
  6. Sinonime: DUR adj. 1. v. tare. 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)
  7. Antonime: Dur – moale, maleabil
  8. Ortografie: dur adj. m., pl. duri; f. sg. dúră, pl. dúre
  9. Ortografie: dúra/dur interj.
  10. //dexonline.ro/search.php?cuv=dur

Exemple pentru dur

Produse referitoare la "dur"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2020 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!