ecou
- ECÓU, ecouri, s.n. 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe. 2. Fig. Răsunet, vâlvă produsă de un eveniment, de o problemă etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a răspândi cuvintele sau ideile cuiva. – Din fr. écho, lat. echo.
- Sinonime: ECÓU s. v. răsunet, vâlvă.
- Sinonime: ECÓU s. răsunet, (pop.) hăuit, sunet, (prin Transilv. și Olt.) sun, (înv.) eho. (Un ~ în munți.)
- Ortografie: ecóu s. n., art. ecóul; pl. ecóuri
Exemple pentru ecou
- Prin omătul amintirii trece săniuța copilăriei. Cu ecou de clinchet și dangăt... (N. Petrescu-Redi)
» mai multe citate despre ecou...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia