edict
- EDÍCT, edicte, s.n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt.
- Ortografie: edíct s. n., pl. edícte
Exemple pentru edict
- În urmă cu câțiva ani, a fost promulgat la Roma un edict salutar, care, pentru a înlătura unele periculoase controverse din vremurile noastre, impunea tăcere asupra opiniei pitagoreice, în legătură cu mișcarea Pământului. N-au lipsit însă oameni care să afirme în mod temerar că acel decret nu izvorâse dintr-un studiu judicious, ci dintr-o pasiune prea puțin documentată și s-au auzit chiar proteste, după care n-ar fi trebuit ca, printr-o bruscă interdicție, consilieri cu totul nepricepuți în observații astronomice să taie aripile minților cercetătoare. (Galileo Galilei)
» mai multe citate despre edict...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia