exil
- EXÍL, exiluri, s.n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.
- Sinonime: EXÍL s. (JUR.) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlâc, urgie, zatocenie. (A luat calea ului.)
- Ortografie: exíl s. n. [x pron. gz], pl. exíluri
Exemple pentru exil
- Faustina: Într-un fel, suntem exilați. Când lumea fuge de tine, tot exil se numește. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre exil...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia