exterior
- EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S.n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior.
- Sinonime: EXTERIÓR adj., s. 1. adj. extern. (Partea oară a fructului.) 2. s. v. fațadă.
- Antonime: Exterior – lăuntric, interior
- Ortografie: exteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. exterióri; f. sg. exterioáră, pl. exterioáre
- Ortografie: exteriór s. n. (sil. -ri-or), pl. exterioáre
Exemple pentru exterior
- Cortexul exterior se poate separa de cel interior.
- Prin exterior zidurile au urechi.
- La exterior era plin de viața ei interioară. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre exterior...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia