fărâmă
- FĂRÂMĂ, fărâme, s.f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii și) fărâme = a (se) sfărâma. – Cf. alb. t h ë r r i m e.
- FĂRÂMÁ, fărâm, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă.
- Sinonime: FĂRÂMĂ s. 1. v. bucățică. 2. v. firimitură. 3. v. pic.
- Sinonime: FĂRÂMÁ vb. v. sfărâma.
- Ortografie: fărâmá vb., ind. prez. 1 sg. fărâm, 3 sg. și pl. fărâmă
- Ortografie: fărâmă s.f., g.-d. art. fărâmei; pl. fărâme
Exemple pentru fărâma
- Din zâmbetul ei vesel, zglobiu, nu mai rămânea decât o fărâmă, foarte tristă. (Cella Serghi)
» mai multe citate despre farama...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia