frunte
- FRÚNTE, frunți, s.f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.
- Sinonime: FRÚNTE s. v. cap, elită.
- Sinonime: FRÚNTE s. 1. cap. 2. cap. (În ~ bucatelor.)
- Ortografie: frúnte s. f., g.-d. art. frúnții; pl. frúnți
Exemple pentru frunte
- Turma vrea în frunte un lup vegetarian, nu un berbec. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre frunte...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia